Secolul XX e un secol cu o zguduitoare istorie.” Noi nu numai am trecut
printr-o criza complicata a vietii social-politice ci ne-am pomenit in
fata unor probleme teoretice absolut noi. Am experimentat cu
dezmembrarea unor forme a gindirii politice. Problemele trecute cu
vederea de ginditorii sec.18-19 au iesit pe neasteptate pe prim plan.
Cea mai importanta caracteristica a evolutiei gindirii politice
contemporane devine aparitia noii puteri : puterea constiintei mitice.
Aceasta a ridicat pe valul schimbarilor noul detinator al puterii :
multimea.”
Traim o epoca a maselor individul dizolvindu-se in
mlastina multimi conformiste.”Tendinta spre conformism in societatea
contemporana e mai adinca decit altadata ; standartizarea gindurilor
si actiunilor au o anvergura nationala si chiar continentala”.
Aceasta a impulsionat aparitia noii stiinte: psihologia multimii
care a elucidat esenta irationala a maselor si pericolele
legata de aceasta realitate.
”Importanta elementelor irationale in politica se poate pentru
totdeauna lega de numele lui G.Lebon, primul teoretician al psihologiei
multimii. Subliniind, cu unele exagerari, realiile comportamentului uman
in conditiile unei multimi, autorul ne-a stabilit in fata unor fenomene
periculoase , care erau cunoscute dar nu erau luate in seama si astfel a
zguduit conceptia traditionala a individualitatii umane pe care se baza
doctrina clasica a democratiei si legenda revolutionara democratica.
Pe de alta parte politica clasica ignora cunostintele
elementare privind psihologia multimii. Dizolvindu-se in masa individul
isi pierde interesele personale pentru a se supune celor comune, sau mai
bine zis prezentate drept comune de catre lideri. Orice politica ce se
bazeaza pe interesele si ratiunea omului, indeosebi in societatea de
masa priveste totul in rozul teoriilor economice si sociale abstracte.Ea
nu vede omul in toata complexitatea sa, trecind cu vederea emotiile,
memoria, dorintele si miturile sale. Propriile iluzii ea le considera
reale. Creata si condusa de modele stiintifice, o astfel de politica
clara si logica ar fi binevenita unui grup de filozofi, oameni de stat
si savanti, insa maselor acesta politica le este absolut straina.
“Politica este o actiune neintrerupta si da nastere unor
structuri permanent active prin acesta fiind identica economiei, insa
politica este superioara economiei introducind in joc sentimente,
pasiuni, convingeri nesupunindu-se regulilor contabilitatii”
Multimea detroneaza bazele democratiei , zidite de burghezia
liberala si renascuta de sociali-democrati. Cei din urma au tins spre o
guvernare prin intermediul unei elite alese prin intermediul votului
universal. Politica lor, determinata de realiile economice si care
refuza sa observe realiile psihologice, este sortita unei permanente
instabilitati. Au o conceptie eronata privind natiunea, societatea,
epoca. Dar anume o astfel de epoca revolutionara si atrage dupa sine
multimile. Si ele necesita o noua politica. In fine economia, stiinta
urmeaza legile istorice, iar politica trebuie sa urmeze legile naturii
umane.Orinduirea contemporana s-a bazat pe mitul egalitatii umane,
iluzia egalitatii insa este detronata de dura realitate.”E o permanenta
inegalitate intre oameni, ei impartindu-se in doua categorii: lideri si
condusi. Ultimii sunt o majoritate ce necesita existenta unei autoritati
care ar lua deciziile si careea s-ar putea pe deplin supune.”Stihiinic
multimea tinde nu spre o democratie ci spre o dictatura, aceasta
tendinta fiind un perpetuu factor de destabilizare sociala si izvor al
pericolului pentru societatea democratica contemporana.
Stabilitatea societatilor occidentale a instaurat ideea precum
ca masele nu ar fi un element social si nu ar prezenta un pericol
deosebit. Aceasta conceptie ar arata urmatoarele : multimile sunt
grupari de oameni ce se aduna in afara institutiilor si in contrariul
lor, pe o baza temporara; asadar multimile sunt asociale si asocial
formate. Ele sunt rezultatul descompunerii continue a grupurilor si
claselor. Membrii multimii, plebsul, ar fi oameni ce nu apartin unor
structuri sociale anumite, ce exista in afara structurilor sociale,
fiind restrinsi in ghetto si downtown fara o ocupatie si scopuri
stabile, traind in afara legii si obiceiurilor. Oricum s-ar crede ca asa
este. Respectiv pentru un sociolog multimea nu ar fi un fenomen
autentic, nici semnificativ sau nou, este doar un epifenomen. Societatea
este ordinea, iar multimea dezordine, si in fine mai mult un fenomen
colectiv decit social. Insa aparitia unor conceptii atit de consensuale
au fost generate de un subtil specific. Societatea ce are o puternica
baza practica si juridica, e toleranta fata de fenomenele
nonconformiste. Natura lor asociala, anormala, nu afecteaza stabilitatea
lucrurilor. Insa cind o societate se zguduie sub atacuri externe, atunci
pericolul securitatii interne si externe amplifica riscul ce-l prezinta
aceste fenomene de masa pentru societate. Si ele incep a fi socotite
drept periculoase si anormale si multimile de muncitori incep a fi
analizate in termeni psihiatrici si criminologici.
Psihologia multimii a raspuns la aceasta stare de lucruri prin
descoperirea celor trei elemente constitutive ale noii stiinte:
1.masele sunt un fenomen social;
2. fenomenul de sugestie explica dizolvarea individului in
multime;
3. hipnotizarea este modelul comportamental al liderului
in masa.
S-a si formulat un sistem de conceptii privind fenomenul
multimii, sistem constituirea caruia este legata de numele marelui
teoretician al domeniului: Gustav Lebon. Conceptiile ar fi urmatoarele:
1. Multimea in sens psihologic este o comunitate umana, ce
este caracterizata de o comuniune psihica si nu este o adunare de
indivizi intr-un loc oarecare.
2. Individul actioneaza ca si multimea, insa primul
constient, iar cea din urma inconstient sub impulsul unor pasiuni
irationale. Findca constiinta poatra un caracter individual, iar
inconstientul este colectiv
3. Multimile sunt conservatoare, in pofida modului de
actiune revolutionar. Ele sfirsesc prin a renaste tot ce au deturnat
anticipat, caci pentru ele ca si pentru toti aflati in hipnoza, trecutul
e mult mai important decit prezentul.
4. Multimea, care n-ar fi cultura, doctrina sau pozitia
sociala a membrilor sai are nevoie de sustinerea unui lider. El nu le
convinge prin argumente rationale sau violenta. El ii seduce drept un
hipnotizator prin autoritatea sa.
5. Propaganda (sau comunicarea) are obaza irationala,
convingeri colective si drept prim instrument – sugestia. O buna parte a
actiunilor noastre sunt efecte ale convingerilor. Intelectul critic,
lipsa convingerii si pasiunile sunt bariere ale actiunii. Sugestia le
poate trece, deaceea propaganda adresata multimii trebuie sa foloseasca
un limbaj alegoric- energic si imaginativ, cu formulari simple si
autoritare.
In fine orice partid, mass-media, profesionisti in domeniul
publucitatii si propagandei folosesc principiile lui Lebon, trucurile si
regulile sale. Insa nimeni nu va recunoaste aceasta, caci in acest caz
intregul instrumentariu propagandistic al partidelor, defileurile
conducatorilor la televiziune, sondarea opiniei publice ar deveni ceea
ce sunt: elemente ale strategiei de masa, bazindu-se pe ideea
irationalitatii multimii. Multimilor li s-ar spune cu placere ca sunt
irationale, dar e interzis : lor li se insufla contrariul.
6. Politica, scopul careea este conducerea maselor (a unui
partid, clasa, natie) prin necesitate e o politica nelipsita de
fantezie.Ea trebuie sa se bazeze pe o idee suprema (revolutie, patrie)
fie aceasta si o idee – fix care se insufla in constiinta fiecarui om al
multimii pina ce ea s-ar transforma ulterior intr-o convingere de
nestramutat si s-ar revarsa in actiuni colective.
Aceasta stare de lucruri deschide calea unor personalitati,
ce cunscind regulile jocului cu multimea ar putea distruge in calea sa
totul la ce au aspirat generatii intregi. Astfel de personalitati nu au
intirziat sa apara : Robespierre, Napoleon, Hitler, Stalin e doar un
inceput de lista. Probabil inca vom asista la noi spectacole pretul
tichetei fiind viata, prea mari valori s-au pus in joc de acest nou
tiran care este multimea.
In prezent, cunoasterea psihologiei multimii pentru
conducatorul politic inseamna nu atit o posibilitate de a conduce cu
masa, astazi pentru unii guvernanti mediocri acesta a devenit prea
complicat, ci cel putin sa nu fie condusi de ea.
Structurind descoperirile sale Lebon genereaza o clasificare
conventionala a multimilor:
1. Multimea neuniforma.
a) Anonima (gloata in strada)
b) Nonanonima ( adunarile parlamentare, juratii etc.)
2. Multimea uniforma .
a) Sectele (politice sau religioase)
b) Castele (muncitorimea, militarii, fetile bisericesti etc.)
c) Clasele (burghezia,proletariatul)
Un alt cercetator in domeniu E.Canetti a evoluat calitatile
unei multimi:
1.Multimea tinde sa creasca fara a avea hotare de
limita. Daca limitele sunt artificiale – prin crearea institutiilor ce
ar mentine izolarea multimii, apare pericolul eruptiei sale.
2. In interiorul multimii domina egalitatea ce este un
factor absolut al existentei si viabilitatii multimii.
3. Multimea tinde spre densitate.
4. Multimea are nevoie de o directie. Existenta unui
scop comun nimiceste interesele individuale ca fiind periculoase pentru
multime.
Comportamentul colectiv uimeste prin irationalitatea sa
criminala, psihologul englez Bartlett exprimindu-se in aceasta directie
astfel : “Marele mister al oricarui comportament este comportamentul
social. Am fost nevoit sa-l studiez toata viata mea, dar n-as pretinde
ca l-am inteles si ca-l cunosc. Mi-am facut impresia ca am patruns in
esenta firii individului, fara a incerca insa sa prezic comportamentul
lui in grup.”
Actiunile intreprinse de multimile revoltate au generat o
teorie a “multimii criminale” dezvoltata de Lombrozo si Sigeli. Lombrozo
considera ca multimile sunt compuse din indivizi cu caracter delicvent
si sunt condusi la fel de astfel de indivizi. Psihologia multimii poate
fi privita drept o parte a antropologiei criminale, caci criminalitatea
e un elemant indisolubil al oricarei multimi. Se observa o tendinta
generala de creare a unei doctrine juridice pentru pedepsirea crimelor
multimilor. Sigeli pe de alta parte considera “multime criminala” toate
miscarile sociale, politice de la anarhisti la socialisti si desigur
muncitorii in greva, partasii mitingurilor de strada. Asadar multimile
si-au deschis calea in politica prin aspectul criminal al actiunilor
sale.
O cauza a actiunilor distrugatoare ale multimilor este desigur
opinia de masa extrem de instabila. Savantul englez Mc Dougall a
subliniat un sir de cauze evidente ale acestei instabilitati:
1. Dezmembrarea si slabirea crezurilor antecedente, care
si-au pierdut puterea si nu mai pot directiona opinia schimbatoare a
multimii. Locul fostei credinte este ocupat de un sir de opinii
particulare fara trecut si viitor.
2. Puterea crescinda a multimii ce intilneste tot mai
putine contrabalantari, drept rezultat fiind existenta unui flux
deosebit de idei ce se manifesta tot mai liber, intilnind tot mai putine
obstacole. Avind in vedere puterea de astazi a multimii, orice opinie ce
ar poseda suficient farmec ar capata o putere tiranica, incit era
gindirii libere ar disparea pe mult timp.
3. Presa ce raspindeste opinii contradictorii. Astfel nici o
opinie nu se poate stabili definitiv si este sortita disparitiei inainte
de adeveni o opinie comuna.
Presa detine si astazi o anumita putere dar numai fiindca
oglindeste opiniile multimii. Devenind un agent informational, presa s-a
dezis de implementarea in masa a carorva doctrine. Oare unde s-ar putea
gasi astazi un ziar atit de bogat incit redactorul sa-si exprime
propriile sale opinii? Ascultarea opiniei multimii astazi este un moment
deosebit de important pentru presa si guvernanti. Ce ecou a avut o
actiune sau un proiect legislativ – iata ce trebuie ei permanent sa
cunoasca.
Cindva se spunea ca politica nu trebuie sa se conduca de
sentimente si pasiuni, insa ce e de spus astazi cind politica tine tot
mai mult de starile de spirit a unei multimi instabile, supunindu-se
sentimentelor si nu ratiunii. Cauzele relevate de Mc Dougall genereaza o
lipsa de posibilitati pentru guvernatori in a conduce cu opinia
publica. Oamenii de stat in loc sa directioneze opinia multimii, o
urmeaza si aceasta le sorteste unei instabilitati permanente in fapte .
E deosebit de importanta elucidarea caracteristicelor specifice
ale unor multimi, ce au fost instituite de constitutiile statelor
democratice contemporane :multimea electorala si cea parlamentara.
Calitatile preponderente ale multimii electorale sunt
irationalitatea, lipsa unui spirit critic, incredere naiva si
unilateralitate. Liderul trebuie sa cunoasca cum sa placa, sa fie
atragator, sa stie a folosi pasiunile multimii. E necesara distrugerea
pozitiilor oponentilor fara insa a face uz de argumente rationale, caci
ele nu servesc la nimic. Programul electoral nu trebuie sa fie prea
categoric, aceasta va da posibilitati de opozitie concurentilor.
Promisiunile exagerate impresioneaza la moment si apoi nu obliga la
nimic. Se poate observa si actiunea factorului sugestiei. Oratorul ce va
sti sa o foloseasca si va gasi o noua formula verbala ce va oglindi
opinia majoritatii va invinge cu siguranta
Multimile parlamentare sunt la rindul sau neuniforme si
nonanonime. Regimul parlamentar este idealul tuturor popoarelor
civilizate contemporane, insa la baza lui s-a pus o conceptie
psihologica eronata : precum ca mai multi oameni ar putea lua o hotarire
mai inteligenta decit fiind putini. Romanii spuneau : Senatores omnes –
boni viri, senatus romanus – mala bestia, iar Solon mentiona :”Fiecare
atenian in parte e o vulpe hitra, dar cind atenienii se string la
adunarile populare in Pnix devin o turma de oi”. In fiecare partid
exista un lider care directioneaza opinia, deputatii fiind in plus
constrinsi de opinia electoratului sau. Daca un parlamentar ar propune
un proiect legislativ ce ar ridica inlesnirile acordate cetatenilor,
alti membri simtind frica in fata opiniei alegatorilor sai vor vota mai
mult decit probabil pozitiv cu toate ca aceasta actiune ar putea
influenta negativ bugetul statului. Lebon cercetind aceasta problema
spunea ca ar fi stupid de considerat ca patruzeci de academicieni ar
actiona altfel decit patruzeci de cumetre consatene. Trecind cu vederea
problemele date, parlamentele sunt inventia superioara gasita de popoare
pentru autoguvernare si intru limitarea posibilitatii unei tiranii
personale. Parlamentul e idealul elitei umane. De fapt,insa parlamentul
prezinta un pericol dublu : guvernare instabila si limitarea progresiva
a libertatii si initiativei personale. Aici s-ar putea aminti citatul
lui Zinoviev :”Ideile adinci si veridice sunt individuale, iar cele
false si superficiale sunt de masa. In multime poporul cauta orbire si
sensatie.”
Care ar fi atunci elementul-nucleu al unei multimi,
catalizatorul opiniilor si actiunilor sale? Desigur ca liderul
multimii.Rolul marilor lideri este de a crea o credinta, fie aceasta
religioasa, politica sau sociala, intr-o opera, idee sau om.A-i da
omului credinta inseamna a-i inzeci puterile.Liderul multimii deseori
singur este hipnotizat de idee devenind apostolul ei. Totul tace in fata
convingerii sale absolute, interesele personale, familia – totul fiind
jertfa ideei. Fiind deseori o personalitate intr-un anumit sens anormala
liderul multimii revoltate devine inima ei concentrind in actiunile si
cuvintele sale quintesenta pasiunilor si sentimentelor ale supusilor
sai. Anume seminebunii ca Pierre Lermitt si Luther au zguduit lumea.
Deosebirea dintre un lider adevarat al multimii si un simplu om politic
e evidenta. Danton ramine a fi un orator abil, un mester al
subtilitatilor de stil, pe cind Robespierre e un proroc, pentru el lupta
pentru putere si lupta pentru interesele poporului sunt identice.
O calitate importanta a unui lider de multime este predominarea
curajului asupra intelectului. Oameni capabili sa analizeze situatia si
sa propuna o iesire din situatie in politica ca si peste tot sunt multi.
Insa teoria adevarata si rationamentul abil nu inseamna nimic fara o
vointa a actiunii si convingerii de oameni. Deci cutezanta, curajul sunt
calitati ce transforma posibilitatea in realitate, rationarea in
actiune.
Gustav Lebon vorbind despre lideri spunea ca : ”Liderul multimii poate
fi uneori inteligent si invatat insa in general aceasta ii este de
prisosinta mai mult decit necesar. Observind complexitatea lucrurilor,
dind posibilitate de a le analiza si explica intelectul manifesta
indulgenta si esential slabeste intensitatea convingerii necesara
propagatorului Marii lideri ai tuturor epocilor si indeosebi a celor
revolutionare au fost oameni limitati desi faceau lucruri mari.
In prezent fenomenul multimii este in crescinda
activitate, situatiile in care guvernele nu a putut actiona vehement si
rapid devenind posibilitati de manifestare a intereselor specifice de
masa, instrument al promovarii fiind in primul rind violenta .
Voi mentiona doar doua situatii curente si bine cunscute
de opinia publica fiind destul de bine luminate de mass-media. Prima
miscare de masa pe care as vrea sa o elucidez este mineriada sfirsitului
anului 1998 din Romania. Analizind cele intimplate putem vedea ca
principiile unei psihologii de masa sunt respectate intru totul. In
primul rind au fost un sir de actiuni nepopulare din partea guvernului
incercarea de a inchide minele aprinzind nemultumirea masei de mineri.
Actiunile fortelor de ordine fiind nu in calitate de bariera ci drept un
catalizator ce a marit convingerea multimii precum ca statul a devenit
inamicul lor si unica iesire este continuarea ostilitatilor. Flacara
acestei convingeri a fost atit de mare incit populatia ce intra in
contact cu multimea minerilor isi exprima simpatiile fata de actiunile
grevistilor. In opinia minerilor Bucurestiul a devenit centrul
nedreptatii simbolizind actuala putere de stat, populatia bucuresteana
devenind un indirect inamic al revoltatilor. Propunerile de conciliere
inaintate de stat au fost acceptate nu deaceea ca minerii au vrut-o, ci
deaceea ca a vrut-o Miron Cosma carismaticul lider al combatantilor,
prin hotarirea sa s-au oprit din mars mii de oameni, situatia in care
Cosma nu ar fi vrut-o fiind un probabil inceput de razboi civil.
Intelegerea a fost semnata si parea ca totul s-a sfirsit, insa
nemultumirea gemea in inimele multiimi care a fost oprita din mersul sau
spre simbolul nedreptatii : Bucuresti.
Conflictul a trecut doar in stare latenta, izbucnind din nou dupa ce
liderul minerilor a fost condamnat la 18 ani de inchisoare. Cosma, ce
prin potentialul sau carismatic poate incepe razboi civul, e arestat,
minerii sunt alungati in custile sale si ar parea ca totul s-a sfirsit
cu bine, insa evenimentele derulate doar au amplificat latentul
potential distrugator al multimii nesatisfacute, si noile nelinistiri nu
se vor lasa asteptate.
Aici ar putea fi mentionat opinia lui S.Moscovitchi care spunea
ca :”Personalitatea sau individul aparte isi pastreaza statutul de
obiect de cercetare predominant… Insa in lume se constituie si se
foloseste psihologia multimii…Daca ar fi privite fara prejudecati
razboaiele etnice, violenta in orase, conflictele rasiale si cele
sociale, psihologia multimii ar fi recunoscuta forta lor de miscare.”
Un alt fenomen ce tine de cele prezentate in aceasta lucrare ar
fi reactia curzilor la arestarea liderului national Mustafa Odjalan.
Acest fenomen ne demonstreaza inca odata rolul deosebit de importrant al
unui lider carismatic in cadrul unei multimi si elucideaza masstabele
puterii lui practic nelimitate asupra membrilor multimii dominate.
Incercarea de a inlatura liderul amplifica reactia multimii ce ar putea
fi comparat cu sindromul de abstinenta caci liderul este drogul
multimii.
Elementul ce instituie influenta liderului asupra multimii este
desigur misterioasa sa autoritate. In autoritate sunt reunite doua
calitati ale liderului: convingerea sa luminoasa si curajul autentic. E
ceea ce a aparut in gindirea germana si apoi in cea americana sub
denumirea de “carisma”. Termenii de “autoritate” si “carisma” pot fi
inlocuite unul de altul doar cu unele rezerve.
Pentru psihologia multimii autoritatea este o conditie a
puterii, pe cind carisma luata in aspect istoric reprezinta o forma
specifica a autoritatii. Cu alte cuvinte nu poate fi o situatie cind
puterea ar depinde sau nu de autoritate. Orice putere se bazeaza pe ea:
cind liderul isi sugruma autoritatea, nu-i ramine decit bruta violenta a
unui tiran. Autoritatea depinde in primul rind de un dar initial, de o
potenta innascuta ce nu se supune analizei.
E cunoscut ca de la unele personalitati de la nastere emana
fluide ale puterii, natura carora e complicat de a o defini. Autoritatea
carismatica are aceeasi provenienta ca si dragostea, ea nu poate fi
explicata decit ca actiune al unui inexplicabil farmec.
Astazi majoritatea marilor cuceritori ai sufletelor nu mai au
altare, dar ei au statui si imagini, cultul ce le este creat nu se
deosebeste prea mult de un cult al trecutului. Incepi cu incetul sa
patrunzi in filozofia istoriei doar intelegind esenta fundamentala a
multimii: pentru ea trebuie sa fii Dumnezeu sau nimeni.
PAGE 1
PAGE 3
Нашли опечатку? Выделите и нажмите CTRL+Enter
